Conf. univ. dr. Mirela PĂUNESCU, expert contabil

Academia de Studii Economice, București

Începând cu anul 2022, o serie de modificări legislative au anunțat intenția fermă a autorităților de a scădea semnificativ numărul de societăți care plătesc impozit pe venitul microîntreprinderilor.

Astfel, nu doar că s-a redus plafonul veniturilor sub care o societate putea plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor, dar s-au introdus și condiții noi care au avut ca rezultat migrarea unui număr mare de societăți în categoria plătitorilor de impozit pe profit [1]. Printre aceste condiții enumerăm: obligația de a avea cel puțin un angajat, limitarea numărului de microîntreprinderi ce pot fi deținute de aceeași persoană sau declararea unor venituri incompatibile cu statutul de microîntreprindere.

În 2023, Ministerul Finanțelor și-a dorit să facă următorul pas. Astfel, printr-o suită de modificări cuprinse în Legea nr. 296/2023 [2] și OUG nr. 115/2023 [3], Ministerul a impus condiții încă mai restrictive pentru societățile care optează să fie microîntreprinderi. Printre acestea se numără restricționarea la cel mult o microîntreprindere în cazul asociaților care dețin, direct sau indirect, peste 25% din drepturile sale de vot, extinderea plafonului limitativ de la veniturile microîntreprinderii la cele ale părților legate de aceasta și condiționarea statutului de plătitor de impozit pe venit de depunerea situațiilor financiare.

Opinia mediului de afaceri despre aceste schimbări bruște, cu ignorarea consultării cu părțile afectate și cu adăugarea unor aspecte de o complexitate inutilă, este foarte bine ilustrată într-un articol publicat în revista profesiei contabile [4].

În cele ce urmează nu vom analiza toate condițiile [5] sau disputele create în jurul regimului fiscal al microîntreprinderilor, ci vom surprinde doar câteva aspecte dintre cele care au dat cele mai mari bătăi de cap profesioniștilor, anume noțiunea de întreprinderi legate și cea a deținerii indirecte.

Citește mai mult în CECCAR Business Magazine.