Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) propune, printr-un proiect de Ordin publicat pe site-ul instituției, noi Norme metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior. Potrivit inițiatorilor, promovarea acestui act normativ este determinată, în principal, de necesitatea creării cadrului pentru aplicarea directă a legislației vamale unionale referitoare la auditul vamal, notificarea datoriei vamale, exercitarea dreptului de a fi ascultat de către persoana supusă controlului vamal ulterior. În acest context, ANAF propune „abrogarea Ordinului vicepreședintului ANAF nr. 7.521 / 2006 și promovarea unui nou ordin care să stabilească normele metodologice specifice inițierii, derulării și încheierii controlului vamal ulterior, cu respectarea întocmai a legislației unionale în domeniu”.
Prin noul proiect elaborat de ANAF se urmărește, potrivit Referatului de aprobare a actului normativ, introducerea unor noi aspecte, cu privire la:
♦ Asimilarea auditului vamal ulterior cu controlul ulterior general, urmând ca prin procedura de lucru internă să se pună în aplicare Ghidul privind auditurile în domeniul vamal, document confidențial elaborat de DG TAXUD, destinat doar uzului autoritățior vamale ale statelor membre. Această prevedere a fost reglementată în cuprinsul noului ordin la art. 11 lit. a) astfel:
„Acțiunile de control se pot desfășura în următoarele forme:
a) control general reprezintă activitatea de verificare a tuturor operațiunilor vamale pentru o perioadă determinată. Auditul vamal ulterior poate fi asimilat controlului general. Controlul general este, de regulă, un control planificat.”
♦ Comunicarea motivelor care stau la baza luării unei decizii nefavorabile și exercitarea dreptului de a fi ascultat de către persoana supusa controlului vamal ulterior, în conformitate cu reglementările comunitare.
♦ Introducerea unor prevederi privind aplicarea art. 103 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii privind notificarea datoriei vamale, termenul de prescriere a notificării unui debitor și posibilitățile de extindere si suspendare a acesteia, respectiv „Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală”.
Inițiatorii menționează că au existat situații în care, în urma misiunilor de verificare ale Curții de Conturi sau Audit intern, s-a constatat că au fost întocmite acte de control cu nerespectarea termenului de prescriere a notificării datoriei vamale, în sensul în care aceste acte erau întocmite avându-se în vedere termenul de prescriere de 5 ani astfel cum era prevăzut în Codul de Procedură Fiscală și nu termenul de 3 ani prevăzut în Codul vamal al Uniunii.
Citiți mai multe în CECCAR Business Magazine.